Vitamina D scăzută: ce înseamnă valoarea din analize și ce faci mai departe

Ce măsoară analiza de vitamina D?

Analiza se numește 25-OH vitamina D (sau 25-hidroxivitamina D). Ea măsoară forma de vitamina D care circulă în sânge și arată cât ai primit în ultimele săptămâni: din soare, din mâncare și din suplimente, dacă iei.

Vitamina D ajută corpul să folosească calciul și fosforul, deci contează pentru oase și mușchi. Majoritatea o facem în piele, când ne bate soarele direct. Din mâncare vine mai puțină: din pește gras (somon, macrou, sardine), ouă și alimente îmbogățite.

Rezultatul vine în ng/mL sau în nmol/L, după laborator. Ca să treci de la unul la altul, înmulțești ng/mL cu 2,5. De exemplu, 20 ng/mL înseamnă 50 nmol/L.

Ce înseamnă vitamina D scăzută, în cifre?

Nu există un singur prag, iar asta încurcă mulți oameni. Institutele de sănătate din SUA (NIH) folosesc pragurile de mai jos pentru adulți. Multe laboratoare din România folosesc însă un interval dorit mai sus, de 30–100 ng/mL.

Deci aceeași valoare, de pildă 24 ng/mL, poate fi „suficientă” după NIH și „sub interval” pe buletinul tău. Nu e o greșeală. Sunt două moduri de a citi aceeași cifră. Pentru tine contează intervalul laboratorului și ce spune medicul care îți vede și restul analizelor.

De ce scade vitamina D toamna și iarna?

În România, din octombrie până în martie, soarele stă prea jos ca pielea să facă vitamina D. Serviciul de sănătate britanic (NHS) spune la fel pentru Marea Britanie: în lunile reci, aproape nimeni nu poate face destulă vitamina D din soare.

Valoarea scade mai ușor dacă:

• stai mult în casă sau lucrezi la birou;
• porți haine care acoperă aproape toată pielea;
• ai pielea mai închisă la culoare;
• ai peste 65 de ani (pielea face mai puțină vitamina D);
• ai kilograme în plus (vitamina D se depozitează în grăsime);
• ai o boală care încurcă absorbția, de exemplu boala celiacă sau o boală inflamatorie intestinală;
• iei unele medicamente, de exemplu unele anticonvulsivante.

Dacă ai deja buletinul, îl poți încărca în contul gratuit MentorSano. Vezi vitamina D lângă celelalte analize, pe înțeles, iar explicația e verificată de farmacist.

Ce simptome poate da?

De cele mai multe ori, nimic. Mulți oameni află din analize, fără să fi simțit ceva. Când lipsa e mare și durează, pot apărea:

• dureri de oase sau de mușchi;
• slăbiciune musculară, mai ales la urcat scări sau la ridicat de pe scaun;
• oboseală.

Aceste semne pot avea multe alte cauze, de la somn puțin la fier scăzut sau tiroidă. De aceea vitamina D se citește împreună cu restul analizelor și cu ce simți tu, nu singură.

Ce faci dacă ai vitamina D scăzută?

Pașii de mai jos sunt generali. Ce ți se potrivește ție hotărăște medicul, care vede tot tabloul.

Pas	De ce
Arăți rezultatul medicului de familie	Decide dacă e nevoie de supliment, în ce doză și pentru cât timp.
Întrebi și de calciu, fosfor sau PTH	La o valoare foarte mică, medicul poate vrea să vadă și aceste analize.
Ieși la soare primăvara și vara	Câteva minute pe zi, cu brațele și fața descoperite, fără să te arzi.
Pui pe masă pește gras de 1–2 ori pe săptămână	E una dintre puținele surse din mâncare.
Refaci analiza când îți spune medicul	De obicei după câteva luni, ca să vezi dacă valoarea a urcat.

NHS recomandă, pentru adulți și copiii de peste un an, 10 micrograme (400 UI) de vitamina D pe zi în lunile reci. Doza pentru o valoare scăzută poate fi alta și o stabilește medicul. Ghidul Societății de Endocrinologie din 2024 nu recomandă analiza de rutină la adulții sănătoși sub 75 de ani, ci doar când există un motiv.

Poate fi vitamina D prea mare?

Da. Peste 50 ng/mL (125 nmol/L), NIH spune că pot apărea efecte nedorite. Valorile foarte mari vin aproape mereu din suplimente luate în doze mari, mult timp, fără control. Soarele nu duce la exces. De aceea o doză mare nu se ia „ca să fie”, iar analiza se repetă când o cere medicul.

Ce alimente au vitamina D?

Din mâncare vine puțină vitamina D, dar unele alimente ajută mai mult decât altele:

• peștele gras: somon, macrou, hering, sardine, păstrăv;
• gălbenușul de ou;
• ficatul;
• ciupercile expuse la lumină UV (scrie pe ambalaj);
• alimentele îmbogățite cu vitamina D: unele lapte, iaurturi, cereale sau băuturi vegetale.

Chiar și cu o alimentație bună, iarna e greu să ajungi doar din mâncare la cât îți trebuie. De aceea, în lunile reci, medicul poate recomanda un supliment, mai ales celor din grupele cu risc.